familia monoparentala

Poate ca suna ciudat, dar ma bucur ca astfel de cazuri, cum e cel de la Hollywood Multiplex, ies tot mai des la iveala in ultima perioada. Nu ca se intampla, ci ca macar se vorbeste public pe aceste teme. E, cred, un semn ca astfel de lucruri sensibile, cum e familia monoparentala vazuta, nu se mai pierd in praful de la suprafata moralitatii, ca nu se mai discuta cu usile si sufletele inchise, ca nu mai sunt puse mereu sub lacatul tacerii.

Raluca Zdrobis, cea care s-a simtit discriminata pentru ca nu i s-a acordat zilele trecute pachetul Family la cinema, pe motiv ca nu bifeaza cerintele familiei traditionale, deoarece isi creste singura copiii, e doar un exemplu ca romanii, macar o mica parte, incep timid sa nu mai lase lucrurile, in special cele urate, sa treaca peste ei. Ca, indiferent daca au sau nu dreptate, mai ales femeile, nu mai persista in teama de a avea un punct de vedere si de a fi etichetate de cei din jur.

Prejudecatile despre familia monoparentala inca exista!

Sa fiu mult prea optimista daca sper ca acesta e drumul cel bun pentru schimbare si ca ea se intampla chiar in timp ce tastele mele dau viata cuvintelor? Probabil ca da! Dar trebuie sa incepem de undeva si eu am decis ca in aceasta dupa-amiaza, in timp ce calatoream cu metroul, sa le spun unor doamne mereu bine „intentionate“, ca nu, nu cred ca femeile de la noi si-au luat lumea in cap si ca o mama singura nu este un blestem pe fata pamantului. Nici nu i-a luat Dumnezeu mintile, ci vrea sa sustina un punct de vedere. Bun, rau, machiavelic, feminist, modernist – etichetarile sunt diferite, dar esenta ramane neschimbata. Iar altii/altele au murit pentru a avea acest drept, dar noi nu o facem de teama, de resemnare, din cauza lipsei de imaginatie…

Aceasta femeie a avut curajul sa scrie ceva ce a durut-o, despre familia monoparentala si nu numai, si nu stiu daca se astepta sa primeasca toate aceste reactii, dar cu siguranta nu a fost singura in acest proces. Ironic, nu? O mama singura care nu mai e brusc singura, pentru ca trairile ei ne trezesc dintr-o ciudata amortire.

Mai mult decat inainte, astfel de voci care incearca sa traga un semnal de alarma ne impart pe categorii, ne motiveaza sa scriem pe retelele de socializare, poate chiar sa luam candva atitudine. Departe de mine gandul de a dezbate problema, am news feed-ul plin de pareri: unele drastice, altele de sustinere, multe dand vina, dupa cum cred ca este corect, pe felul in care este formulat regulamentul acestei promotii, dar si pe argumentele jignitoare, poate fara intentie, ale unor angajati cu anumite lipsuri. Prefer sa ma abtin de la a dezvolta subiectul… Ceea ce ma bucura insa e faptul ca parca tot mai putine sunt acele puncte de vedere care pledeaza pentru „Hai, draga, ce moft mai e si asta?“ sau celebrul „O sa va ingroape feminismul“.

Nu o cunosc pe mama in cauza, nici nu vreau sa sustin ca dreptatea este in tabara ei, dar ma bucur ca avem tot mai multe astfel de voci. Si sper sa pot sa scriu in continuare de oameni care nu accepta un „Doamna, nu intelegeti ca nu exista familii cu un singur adult? Familia are doi adulti si unul sau doi copii“. Dar daca erau 10?! Copii, nu parinti, caci aici intervine o alta discutie! Poata ca nu exista la acel moment o promotie la cinema pentru un singur adult si doi copii, nu contest, dar cu siguranta exista FAMILIE cu un singur parinte in viata de zi cu zi si care, desi sustinut cu zgarcenie sau deloc de societate, face cu brio provocarilor de a creste unul sau chiar mai multi copii. Cunosc nu doar unul, ci foarte multe astfel de cazuri!

Daca ti s-a parut interesant articolul despre familia monoparentala, un subiect ce nu mai poate fi ignorat, citeste si: 5 lucruri pe care le inveti despre tine cand esti singura de prea mult timp.

Foto: Guliver