Candva Micul Paris, Bucurestiul pastreaza si astazi un farmec discret, pe care il poti descoperi doar daca ai rabdare, cautandu-l printre cladirile reci din sticla, ce par ca vor sa sufoce nu doar orasul, ci si trecutul. Un trecut pe care multi ni l-am compus din paginile cartilor citite si din povestile celor mai in varsta, cand bunul gust era criteriul primordial, fie ca vorbim de arhitectura, de cabarete, de haine sau de maniere.

Bucurestiul este un oras cu poezie si emotie, cu strazi care ascund adevarate comori arhitecturale old world aesthetic, cu muzee ce asteapta sa fie admirate, cu restaurante boeme si povesti demne de romane.

Daca esti intr-un city break in Bucuresti, sa stii ca orasul te va surprinde placut, daca esti dispus sa ii acorzi timp si sa il descoperi prin cele mai frumoase locuri de vizitat.

Asadar, iata 5 locuri pe care ar trebui sa le bifezi!

Colectia de arta Ligia si Pompiliu Macovei

Situata pe strada 11 Iunie, in apropiere de statia Unirii, intr-un imobil construit la inceputul secolului XX, in stil eclectic francez, te asteapta una dintre cele mai frumoase colectii de arta, o adevarata plimbare prin epoci.

Colectia a apartinut sotilor Ligia si Pompiliu Macovei, doi colectionari, oameni pasionati de latura estetica, de arta, de frumos: Ligia, o pictorita plina de emotie, Pompiliu, un om cu o cariera bogata in diplomatie si ambasador UNESCO.

De indata ce pasesti in interior, ai sentimentul ca este o casa locuita si astazi, ai carei proprietari au iesit pana la piata, urmand sa se intoarca imediat. Am fost impresionata de coltul cu estrada, de la geam, cu o masa mica de cafea si doua fotolii. Mi-am imaginat-o pe Ligia, intr-o robe de chambre cu dantela, cu bijuterii sofisticate, sorbindu-si cafeaua, in timp Pompiliu cauta o carte in imensa biblioteca cu carti rare.

Puteti admira aici lucrari de arta plastica semnate de pictori celebri romani: Theodor Pallady, Lucian Grigorescu, Ciucurencu, Iser, Steriadi, obiecte din ceramica, sticla, piese de mobilier, cat si textile ce provin din diferite zone culturale si perioade. De admirat sunt si lucrarile de pictura ale Ligiei Macovei, fosta eleva a Scoalii de Belle Arte, cat si biblioteca de arta.

Muzeul de Arta Veche Apuseana Mina Minovici

In apropierea Casei Presei Libere, printre copacii cu coroane bogate, se distinge o vila din caramida rosie, cu o arhitectura aparte, ce starneste curiozitatea. Am trecut de multe ori pe acolo, pana cand am hotarat sa o vizitez. Aveam o oarecare retinere, habar nu am ce imi genera aceasta sfiala.

Casa-muzeu a apartinut sotilor Dumitru-Furnica Minovici si Ligia Viorica-Furnica Minovici si a fost construita in stil Tudor, cunoscut si sub denumirea de “gotic tertiar” cu insertii specifice stilului normand, toate materialele de constructie fiind aduse din alte tari: Italia, Germania, mesterii austrieci, germani si italieni, iar arhitectul a fost Enzo Canella, dar si fondatorul casei, Dumitru-Furnica Minovici a avut o contributie semnificativa.

Dincolo de arhitectura casei, de-a dreptul spectaculoasa, interiorul iti taie respiratia. Salonul principal masoara nu mai putin de 8 m inaltime si 12 m lungime si este decorat cu un superb semineu renascentist, scaune cu spatar inalt, sculptat, din secolul XVII-lea, sculpturi din lemn, picturia gotica realizata de catre Niclas Mager-von-Landshurst sau tapiserie flamanda.

Biblioteca este ea insasi o opera de arta, fiind realizata din nuc masiv, cu coloane lucrate manual, o lucrare din secolul al XVIII-lea, ce provine din castelul Weilburg. Geamurile sunt incrustate cu vitralii vechi, ce descriu scene miniaturale, fiind executate la comanda unui nobil elvetian, in 1599.

Fiecare colt al casei este fermecator, etaland argintarii, tapiserii, piese de mobilier austriac si italian, opere ale unor pictori flamanzi, arme medievale si moderne.

Gradina casei este una dintre cele mai frumoase gradini pe care le are Bucurestiul, cu flori parfumate si statui vechi.

Joben Bistro

Pe Selari, intr-un imobil care la prima impresie nu spune povestea interiorului, te poti intalni cu lumea fantastica a lui H.G.Wells si a lui Jules Verne. Obiecte de decor, aparent junkuri, creioneaza acel taram de fantezie, de escapism, pe care ni-l dorim de multe ori.
La parter, tavanul, o imensa harta a cerului cu constelatii, acopera un enorm balon, a carui nacela este o caleasca veche. Misterios, nu?
Peretii sunt decorati cu ceasuri vechi, masinarii de tot soiul, creand un aspect industrial, steampunk, locului.
Uimitoare atentia pentru fiecare detaliu, pe care echipa de designeri a avut-o. Nimic nu te scoate din poveste, ba, din contra, iti intareste ideea ca esti undeva departe de tot si toate.
Pana si cocktailurile au povesti la Joben Bistro-Restaurant. Luiza Muller, spre exemplu, un cocktail ale carui ingrediente au fost perfect asociate: Tanqueray, Piuree Yuzu si bors, este inspirat de povestea reala de dragoste dintre Louise Muller, o frumoasa sasoaica din Romania si Jules Vernes. Hot Air Balloon, un mix de Zacapa 23yo, visinata Saber, sirop Butterscotch si fresh de lamaie cu gheata, ne trimite cu gandul la romanele lui Jules Verne.

Joben Bistro-Restaurant este fratele mai mic al lui Joben Bistro din Cluj, despre care trebuie sa stiti ca a fost pozitionat in topul celor mai frumoase 20 restaurante din lume, alaturi de un altul, de data asta din Bucuresti, Bicicleta.

Muzeul Varstelor

Vila este un edificiu impunator, sobru, de bun gust, o bijuterie arhitecturala. Muzeul Varstelor- de la copilarie la senectute- urmareste o ambitioasa idee, aceea de a ne revela cum ar fi aratat o zi din viata noastra, din secolul XVII, pana astazi. Este urmarit astfel progresul in istorie, de la o generatie la alta, fiind un interesant proiect de antropologie urbana. Acest ambitios proiect are si rolul de a ne releva raporturile intre varste, evolutia civilizatiei materiale si a culturii din mediul urban romanesc, al ultimilor 300 ani, alegand, pentru concretizare, orasul Bucuresti.

Fiecare, potrivit varstei, simte afinitati cu zestrea primita de la predecesori, traieste intr-o maniera proprie impresiile, se identifica sau nu cu proiecte sau evenimente care au avut loc.

Puteti admira o superba colectie de costume, de bijuterii si accesorii (evantaie, bonete, pudriere, parfumuri, manusi etc), piese de mobilier, portelanuri si orfèvrerie, colectie de arme si aparatura.

De asemenea, daca sunteti curiosi, puteti vedea, prin intermediul tehnologiei moderne, cum veti arata peste 30 de ani.

Hanul lui Manuc

Odata locul preferat al negustorilor turci, bulgari si greci, dar si al carutasilor transilvaneni sau al tolbasilor germani, Hanul lui Manuc isi continua traditia astazi.

Construit in 1806, acest han s-a deosebit de toate celelalte hanuri de la acea vreme, printr-o arhitectura diferita. Cel care a pus bazele hanului a fost un cunoscut negustor, diplomat si hangiu, unul dintre cei mai bogati mosieri din zona Balcanilor, cunoscut sub numele de Manuc Bei, numele sau adevarat fiind Emanuel Marzayan. La acel moment, hanul nu era doar un loc de popas, ci si un spatiu cultural si loc de intalniri politice sau economice. Spre exemplu, negocierile de pace de la 1812 au avut loc chiar in acest han.

O curiozitate simpatica o constituie ferestrele unicat ale Salonului Voievodal, unde 3360 de piese din sticla compun cele 20 de ferestre. Unicitatea lor consta in faptul ca fiecare fereastra este formata din alte 4 ferestre mai micute, care la randul lor sunt formate din alte 42 de ferestre colorate.

In plus, restaurantul va ofera o paleta gastronomica ampla, cu trimitere la vechile vremuri, ce mixeaza atat feluri de mancare ale bucatariei romanesti traditionale, cat si specialitati culinare actuale.

Este un loc cu o puternica amprenta istorica graitoare, ce are forta de a te transpune, de a te intoarce in trecut cu lejeritate si de a-ti oferi o perspectiva despre cum aratau hanurile de altdata, locuri unde voia buna si mancarea gustoasa erau desfatarile vremii.

Daca vreti sa cititi si mai multe povesti despre arta, carti, filme si tot ce e hot in the city, ma gasiti pe thehotspotgirl.com